Convertirea la cultul greco-catolic a românilor din Băița, a fost oarecum firească, dată fiind influența exercitată asupra minerilor de Oficiul montanistic. Forul de conducere al exploatării minereurilor neferoase din localitate, era compus aproape în exclusivitate din germani-austrieci romano-catolici. Aceștia facilitau prozelitismul exercitat de preoții misionari de pe lângă episcopia greco-catolică din Oradea, controlați în teritoriu în preajma convertirii de protopopul de la Beiuș, Augustin Antal.
Însuși Episcopul unit Ioan Olteanu (1828-1877) s-a interesat personal de pregătirea acestui eveniment încă din vara anului 1874. În data de 29 iunie 1874, Episcopul Ioan Olteanu a fost sesizat de către protopopul Beiușului, Augustin Antal, că la Băița se pregătește înființarea unei parohii greco-catolice, pentru românii de acolo, întrucât acest lucru îl ceruseră un număr de 67 de familii. Ca urmare, la 3 iulie același an, el trimite protopopului o scrisoare, informându-l că, din păcate, erariul – adică statul și episcopia romano-catolică, nu vor să sprijine această acțiune, stabilind, totuși, că dacă în Băița se va putea sistemiza cel puțin o curatorie sau capelanie (capelă) locală, atunci din fondul religionar să se asigure o completare a salariului, cuvenit preotului din Băița.
Parohia Băița apare menționată în șematisme pentru prima dată în anul 1831 ca filie a parohiei Beiuș. În această filie, în anul 1831, era o comunitate diversă din punct de vedere confesional: 295 romano – catolici, 8 greco – catolici, 725 ortodocși, 2 confesiunea augustiniană. Va rămâne filie a parohiei din Beiuș până în anul 1876, când apare ca parohie de sine stătătoare având în componența ei două filii: Criștior și Vașcău. În noua parohie exista o capelă ce purta hramul „Nașterea Maicii Domnului”.
Deoarece din anul 1876 vorbim de o parohie de sine stătătoare, Șematismul din 1881 îl menționează și pe primul paroh de Băița, în persoana părintelui Ștefan Szaday, alături de care este menționat în calitate de cantor Grigore Torsanu.
Noua parohie păstrează diversitatea confesională, doar că raportul demografic este altul: sunt 589 de credincioși greco-catolici, 235 romano-catolici, 71 ortodocși, 2 luterani și 3 evrei.
Mulțumim domnului Silviu Sana pentru aceste documente privind Șematismele
Începând cu anul 1930 în localitatea Băița este biserică de piatră, zidită și consacrată în 21 septembrie 1930.
Mulțumim pr. Dorel Octavian Rus pentru fotografie
Fericitului Valeriu Traian Frențiu, la 21 septembrie 1930, a sfinţit biserica din Băiţa, contribuind el însuşi cu bani la ridicarea acesteia, aşa cum se consemnează în Vestitorul la 1930: „Biserica s’a realizat, după frumosul model şi stil românesc, în care se zidesc acum la noi toate bisericile, la ordinul şi dorinţa expresă a înalt Preasfinţitului nostru Ierarh; s’a realizat prin larga contribuţie a Excelenţei Sale Episcopului diecezan, care pe lângă că a donat tot materialul în valoare de 58.500 Lei, a mai dat şi bani gata 25.000. Credincioşii din sărăcia lor încă au contribuit mult: 25.000 din cassa bisericii, 20.700 din partea minierilor pensionari (între cari venerabilul frate al regretatului nostru preot Ghergar din Terebeşti), piatra şi nisipul au dat-o tot credincioşii, iar transportul întreg l-a efectuat firma „Berger”. Au mai contribuit: On. Ministerul Cultelor cu 30.000 Lei; On. judeţ Bihor cu 8000 Lei; din colecta făcută de M. On. paroh local Gheorghe Voştinar 20.000 Lei, iar contribuţia personală a acestui harnic preot care se jertfeşte pentru frumoasa-i misiune stând în această parohie săracă, e de 61.300 Lei”.
Sfinţirea a decurs în atmosferă de sărbătoare, cu participarea unui mare număr de credincioşi, fiind şi zi de târg (Dumineca!) în Băiţa.
Biserica a fost construită după planurile arhitectului Anton Szallerberck, în stil naţional românesc – promovat în acea perioadă de biserica Greco-catolică.
Ziarul Unirea scria despre Biserica greco-catolică din Băița următoarele: „E drăguţă bisericuţa dinlăuntru: tablouri pictate în oleiu, scene din viaţa lui Isus şi a P. F. Măria. Se remarcă o icoană a Sfintei Tereza încadrată într’un cadru sculptat artistic de un fiu al parohiei, dl învăţător Emil Jurca. Lingeria altarului, hainele preoţeşti dau dovadă de un gust delicat, mult simţ artistic…”.
Plin de râvnă față de cele sfinte, Părintele Gheorghe Voștinar, a avut o însemnată contribuție la construcția bisericii. În primăvara anului 1931, părintele Voștinar a mers la o altă parohie, locul său fiind luat de preotul D. Șaitoș.
Un moment emoționant în comunitatea locală, l-a reprezentat prima împărtășanie a copiilor din familiile grco-catolice din Băița. Pe 22 mai 1933, 12 copii au fot pentru întâia oară „mărturisiți și cuminecați”, după o pregătire de cinci săptămâni cu părintele D. Șaitoș.
Bisericii îi lipsea un clopot, fapt pentru care comunitatea a început să strângă fonduri. S-a adunat suma de 14.000 lei cu care s-a achiziționat un clopot de 140 kg de la firma Höhig din Arad.
În anul 1933 a fost sfinţit clopotul bisericii – cel mai puternic din zonă – închinat inimii lui Isus, precum şi crucea din faţa parohiei prin care se marchează 1900 de ani de la moartea lui Isus).
Mulțumim domnului Cristian Horea pentru fotografie
În 18 februarie 1933 a sosit în parohie delegatul Episcopului Frențiu, Valeriu Hetco – protopop districtual, care a făcut controlul parohiei întregi. În 19 februarie s-a celebrat sf. Liturghie. A predicat despre Podoaba casei Domnului. După săvârșirea slujbei s-a sfinţit clopotul. După sfințire, dl notar Ghergariu l-a sfătuit pe păr. Şaitoş ca dreptul de a trage mai întâtiu clopotul să se dea în licitaţie. A câştigat locul întâi dl notar Ghergariu cu 200 Lei, dl M. Vasile cu 70 Lei, păr. Şaitoş locul trei cu 50 Lei. Au mai clopoţit şi alţii şi s-a adunat suma de 450 lei. După vecernie a urmat un scurt program artistic compus din poezii, coruri mixte, monologuri şi un dialog.
La comemorarea a 1900 de ani de la moartea lui Isus, comunitatea greco-catolică a ridicat, în anul 1933, în fața casei parohiale, o cruce de piatră închinată Mântuitorului. Cea de a doua cruce a fost amplasată, tot cu acest prilej, în curtea bisericii ortodoxe „Pogorârea Sfântului Duh”.
În anul 1948 preot în Băița este Pele Partenie, care avea o comunitate de 342 de suflete. În momentul de tristă amintire a trecerii în ilegalitate a confesiunii greco-catolice, pr. Pele Partenie a demisionat din cler. A devenit funcționar la minele din Băița. A frecventat biserica romano-catolică și a ținut legătura cu preoții romano – catolici. Soția lui a fost învățătoare.
Mulțumim pr. Dorel Octavian Rus pentru fotografie
Din anul 2000 imobilul Bisericii Greco-catolice revine credincioşilor Greco-catolici.
Preoţi care au slujit după evenimentele din 1989 sunt următorii:
- Pr. Giurcă Emil
- Pr. Taichiş Marius
- Pr. Roşca Sorin
Azi, parohia Băiţa îl are ca preot pe Rostaș Marcel.
În anul 2020, deşi în condiţii grele de pandemie, presfinţitul Virgil Bercea, Episcop greco-catolic de Oradea, a resfinţit altarul şi Biserica greco-catolică din Băiţa.
P.S. Virgil Bercea la resfințirea bisericii în 9 august 2020 / Foto: Eugen Ivuț
Tot pe 9 august 2020, Asociația „înv. Bortoș Costea Maria”, prin prezența președintelui, colonel în rezervă Nicolae Bortoș, a oferit o placă comemorativă dedicată Fericitului Valeriu Traian Frențiu, realizată de către Ludovic Zoltan Poncracz, și dezvelită de P.S. Virgil Bercea împreună cu primarul orașului Nucet, Mircea Tuduce. În semn de apreciere, Preasfinția Sa Virgil Bercea a oferit crucea pectorală părintelui Ioan Marcel Rostaș, iar primarului Mircea Tuduce și președintelui Nicolae Bortoș, medalia vizitei Sfântului Părinte Papa Francisc în România. Din partea Asociației „Înv. Bortoș Costea Maria”, președintele a oferit o Diplomă prin care Preasfinția Sa Virgil Bercea, preotul paroh Marcel Rostaș și Aurel Chiriac, directorul Muzeului Țării Crișurilor, devin membri de onoare ai acestei asociații. (https://crisana.ro/stiri/comunitate-13/momente-inaltatoare-a-fost-resfintita-biserica-greco-catolica-176655.html)
Text:
Pr. Marcel Rostaş
Bortoş Nicolae – preşedinte Asociaţia „înv. Bortoş Costea Maria”
