BĂIȚA – județul Bihor
Vechi orășel montan, cea mai veche localitate miniera de pe valea Crișului Băița. Atestată documentar sub numele maghiar RÉZBÁNYA (Baia de Aramă sau Mina de Cupru). În prezent, o localitate componentă a orașului Nucet din județul Bihor.
„În partea de meazăzi-resărit a comitatului Bihor, jos la poalele muntelui de acelaşi nume, e aşezat orăşelul montan Băiţa. Prin mijlocul acestui orăşel curge un rîuleţ cu o repeziciune mare …. Acest rîu împarte orăşelul în două părţi”. pr. Moise Popoviciu, „O scurtă monografie. Biserica din Băița”, în Biserica și școala, (anul XXVII, nr. 45), 9/22 noiembrie 1903, p. 375
Școala din Băița
La 1854, în Băiţa funcţionau trei școli: românească, școala nemțească şi școala ungurescă. Aceasta se datora interesului care îl avea împărăţia de a avea dregători nemţi şi unguri la minele de la Băiţa, iar aceştia aveau nevoie de şcoli pentru copiii lor.
Mina din Băița
Viața băițenilor nu a fost mereu una îndestulătoare, dezvoltarea economică a comunității aflându-se în strânsă legătură cu intesitatea activității explotației miniere. Pe lângă fier, erau exploatate aur şi argint, iar mai târziu, când tehnologia a permis a fost extras plumb, zinc, molibden, bismut, WolFram, nichel, cobalt, calcar, uraniu, marmurӑ, piatrӑ de construcţii etc.
Oameni ai Băiței
Aceste plaiuri au fost binecuvântate și de oamenii locului, unii dintre ei devenind personalități marcante ale culturii și istoriei naționale, dar și europene. Toată această pleiadă de personalități, dar și alți băițeni de frunte, fii ai comunității care fac cinste Băiței, vin să întregească un tablou de familie cu certe veleități profesionale și morale.
Un pumn de tărână din pământul făgăduinței
La 1263 avem o primă mențiune documentară a Băiței.
La 1585, Bӑiţa a fost amintită cu denumirea de Rezbanya (Baia de Aramӑ).
În 1599, Bӑiţa a fost menţionatӑ ȋn documente cu denumirea de Kisbanya (Baia Micӑ sau Bӑiţa).
În anul 1880, în Băița oraș existau: 154 case, 621 locuitori, 394 români, 48 maghiari, 164 germani.
În anul 1880, în Băița sat existau: 38 case, 186 locuitori, 163 români, 2 maghiari, 17 germani.
Biserica Romano-Catolică
- 1772
Monumentul care atestă importanța acordată orașului Băița de către Curtea Imperială de la Viena este Biserica romano-catolică cu hramul „Nașterea Sfintei Fecioare Maria”. Acest lăcaș de cult, datat după unii la 1772, după alții la 1780, se află inclus pe LISTA MONUMENTELOR ISTORICE.
Biserica Ortodoxă
- 1827
La 1827, a fost ridicatӑ cea de a doua biserica, din piatră, o bisericӑ ortodoxӑ cu hramul „Pogorârea Duhului Sfânt”. Românii ortodocși din Băița frecventau o veche biserică din lemn, ridicată în cătunul Laz, pe la începutul secolului al 17-lea.
Biserica Greco-Catolică
- 1930
În 1930, a fost sfințită de către Episcopul Valeriu Traian Frențiu biserica greco-catolică cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, proiectată de architectul Anton Szallerbeck în stil neo-românesc. Fericitului Frențiu a contribuit el însuşi cu bani la ridicarea acesteia. Din acele timpuri, s-a păstrat Hrisovul Sfințirii Bisericii.
Documentarul video „Povestea Băiței” (35 min) vin să împărtășească miraculoasa existență a unui orășel montan din vechiul Imperiu Habsburgic. Documentarul video, realizat în cadrul unui parteneriat dintre Asociația Cei 40 de Mucenici și Asociația „înv. Bortoș Costea Maria”, îi are consultanți pe: dr. Ramona Novicov, critic de artă, conf. univ. la Universitatea din Oradea, Facultatea de Construcții, Cadastru și Arhitectură; dr. Cristina Liana Pușcaș, istoric; respectiv pe Nicolae Bortoș, președintele Asociației „înv. Bortoș Costea Maria”.
Martin Schmidt
„Aici, în Băița, întotdeauna au fost trei biserici, trei confesiuni, acum sunt patru, mai multe naționalități. Germani erau mai vechi decât noi. Au fost și evrei și maghiari și greci. Și ne-am înțeles foarte bine, indiferent de confesiune sau nație. A fost un nucleu al nostru, în jurul căruia am gravitat toți, ca să ne mențimen credința și cultura”
Ramona Novicov
„Povestea Băiței – un pumn de țărână din Pământul Făgăduinței – vine să ne împărtășească miraculoasa existență a unui orășel montan din vechiul Imperiu Habsburgic. Istoria acestor locuri a fost și este înnobilată de prezența simbolică a împărătesei Maria Tereza, sub ale cărei auspicii s-a dezvoltat mica așezare montană cu pământuri aurifere – și nu doar aurifere”.
Nicolae Bortoș
„La 1854, în Băiţa funcţionau trei școli: românească, școala nemțească şi școala ungurescă. Aceasta se datora interesului care îl avea împărăţia de a avea dregători nemţi şi unguri la minele de la Băiţa, iar aceştia aveau nevoie de şcoli pentru copiii lor. Miron Pompiliu, folclorist și publicist, care a urmat gimnaziul la Școala germană din Băița, a fost prieten cu Mihai Eminescu. Poezia „Ce te legeni codrule”, scrisă de Mihai Eminescu, este inspirată din poeziile populare culese de Miron Pompiliu în această zonă”
Telefon: 0747/788.144
E-mail: asobortoscosmar@gmail.com
Mulțumim pentru vizită!