N. 10 iunie 1902, în Băița, jud. Bihor
D. 1957

S-a născut în familia lui Dănilă și Ileana. Școala primară a făcut-o în Băița, unde a finalizat 5 clase. A plecat ca ucenic de cismar la Miscolț, acum localitate în Ungaria, unde a învățat meserie timp de trei ani. În anul 1916, s-a reîntors acasă și a lucrat la un pantofar până în anul 1918, sub numele de Miclo Alexandru. După acest episod, a plecat și a prestat diferite munci.
Între anii 1924-1926, a fost încorporat în armată la Regimentul 9 Jandarmi Timișoara. Din toamnă, de când s-a eliberat, a lucrat pe lângă gospodărie, iar în anul 1928 a plecat la Școala de Examinator de Carne la Oradea Mare, unde a urmat un curs de cinci săptămâni.
În 22 februarie 1929, a fost numit agent veterinar la Primăria Băița, „fără niciun salar de stat decât aveam o mică taxă de la tăietorii de carne: vită mare – [indescifrabil], vită mică – 10 lei, oaie – 5 lei”, însă veniturile nu îi permiteau să supraviețuiască. Astfel, că mai avea și alte activități care să-i suplinească veniturile. În 1931, a „fost ales de primar”, însă nu a „primit acest serviciu”.
În anul 1939, a fost concentrat la Compania de Jandarmi Cluj. După deconcentrare, s-a apucat, din nou de agricultură și a prestat ca muncitor la lucrările ce se făceau la Șoseaua Băița-Turda. Din 20 iunie 1940 până în 15 decembrie 1940 decembrie a fost, din nou, concentrat.
Revenit acasă, „după aceasta am fost rugat de autoritățile comunale și de oamenii din comună să primesc serviciul de primar. În 22 februarie 1941 mi s-a impus acest serviciu de către forurile superioare. Dar primeam o plată de nimic din care nu puteam să trăiasc […] . Serviciul de primar l-am predat în toamna anului 1946. Am rămas în serviciul statului ca agent veterinar până în anul 1950”, mărturisește Andrău Dănilă, într-o Autobiografie aflată în dosarul său de la Securitate. Andrău își pierde locul de muncă după ce comuna Băița s-a desființat, și a fost alipită celei de la Câmpanii de Sus.
Pentru a-și întreține familia, formată deja din 7 membri, dintre care cinci copii, începe să muncească „la câmp și cu ziua pe la alți oameni și pe la întreprinderea din comuna Băița”.
Ziua nefastă a dislocării sale vine pe 18 mai 1952.
El a fost deportat în comuna Borcea, Raionul Călărași, împreună cu soția sa, „Silvia de 44 de ani, respectiv cu trei dintre copii: Victor (17 ani) și Silvia (7 ani), respectiv Lucia, de un an”, potrivit Fișei Personale întrocmite de organele de Scuritate. Ceilalți doi copii ai familiei nu au fost deportați, aflându-se la școală în Cluj, rămânând în grija primarului de atunci al Clujului, Petre Jurcă, care era născut la Băița, pe 23 mai 1912.
Potrivit documentelor din dosarul de la Securitate, Andrău Dănilă era catalogat „chiabur”, având „3,47 ha pământ arabil, 1 casa, 32 oi, 18 miei, 2 boi, 3 juninci, 1 stup albine”.
Potrivit nepotului său, Daniel Andrău, la Borcea, familia buniciului său a stat doi ani și 11 zile, după care a fost mutată, cu domiciliu obligatoriu, în localitatea Arieșeni, jud. Alba.


Mulțumim domnului Daniel Andrău pentru fotografii.