N. 23 aprilie 1919, în Diosgyor-Peres, Ungaria / D. 1978
S-a născut în familia Andrău Nichifor şi Andrău Floare. A avut doi fraţi mai mici: Nichifor (n. 1921) şi Partenie (n. 1923).
A rămas orfan de mamă la vârsta de 11 ani, tatăl său recăsătorindu-se cu Etelca din Grădinari (Negru), jud. Bihor. După moartea tatălui, cei trei copii au rămas cu mama vitregă cu care s-au înţeles foarte bine. Andrău Gh. a crescut şi a copilărit în Băiţa, unde a și finalizat cele șapte clase primare, după care a făcut Şcoala de maiştrii mineri.
A fost mobilizat şi a mers pe front, luptând în al Doilea Război Mondial. A căzut prizonier pe frontul din Rusia timp de un an jumătate.
După eliberare s-a întors în Băiţa, căsătorindu-se aici în anul 1946 cu Faur Cornelia. Cei doi au avut două fiice, pe Georgiana şi pe Paulina Florica.
A lucrat ca vânzător la Alimentara în Băiţa, apoi contabil la Societatea româno-sovietică Kvartit.
În anul 1953 a fost desemnat primarul nou înfiinţatului oraş Nucet (preşedintele Consiliului Popular – cum era denumită atunci funcţia) – primul primar al oraşului. A deţinut această funcţie timp de 14 ani, o perioadă grea şi plină de provocări, dar şi cu satisfacţii, aşa cum se consemnează în presa vremii. Se pensionează de boală în anul 1967.
Rămâne văduv în anul 1974. Patru ani mai târziu, în anul 1978, trece la cele veşnice la doar 59 de ani, războiul, prizonieratul şi perioada grea de după război, precum şi punerea pe picioare a noului oraş Nucet şi-au pus amprenta asupra sănătăţii sale.
Nepoata sa, învăţătoarea Mihaela Herle, care a fost o perioadă directoarea Şcolii Gimnaziale Câmpani, consemnează pe scurt biografia bunicului său.
