N. 19 mai 1855, în Băița/ Rézbánya, Bihor
D. 28 martie 1906, în Budapesta, Ungaria
S-a născut într-o familie modestă de evrei. Tatăl lui, Ignác Klein, a fost un pictor de cameră, care cu greu și-a întreținut soția, pe fiul Sándor și pe cele două fiice. La o vârstă fragedă, părinții lui s-au mutat la Oradea, aici Bihari Sandor a lucrat alături de tatăl său ca pictor decorativ.
În 1874, s-a mutat la Budapesta, pe timpul zilei muncind ca retușer, iar după amiezile frecventa cursurile şcolii de desen a pictorului Bertalan Székely. În 1876, pleacă la Viena, unde în primii doi ani își strânge bani pentru a putea urma, alți doi ani, cursurile de la Academia de Arte Frumoase. În 1880, a revenit la Oradea, unde a pictat primul tablou „Doctorul satului”.
În anul 1883, a obținut o bursă la Paris, unde a studiat la Académie Julian, cu Jean-Paul Laurens. Pictura „În incendiu” trimisă la Expoziția Națională (1885), a fost cumpărată de rege ca un cadou de naștere pentru moștenitorul tronului.
În vara anului 1885, revine în Ungaria, și s-a stabilit la Szolnok, un foarte popular loc de întâlnire pentru pictorii din Austro-Ungaria. Aici pictează tabloul „În fața judecătorului” care i-a adus un premiu important în bani, dar și premiul Societății de Arte Plastice.
Petrece șase luni în Italia, la Veneția, fără a fi mulțumit de munca sa.
Astfel, în vara anului 1888, revine pe plaiurile natale din Bihor. Aici, în localitatea Buntești, a pictat „Înmormântare românescă”, cu 17 personaje, un tablou în miniatură. Autorul mărturișeste în Autobiografia sa că „popa valah (roman) a cărui cap interesant a inspirat, ca să zic așa, imaginea, nu a vrut să stea, deoarece îi era teamă să nu fie blestemat, dacă este pictat. Ba mai mult, în predica sa el a interzis și oamenilor să modeleze. Așa că am pictat pe popă din memorie”. Această pictură, aflată în Galeria de Arta a Ungariei la Budapesta, este cea mai veche documentație grafică reprezentând portul din Țara Beiușului. Lucrarea este pictată în stilul romantic târziu și reprezintă o familie îndurerată de români, dintr-un sat de munte, care îngroapă o femeie ce pare a fi murit prematur. Se văd perfect porturile arhaice tipice Țării Beiușului: cojoace binșenești, sumane binșenești, clopuri cu roată, gacile, zadie de doliu numai pe față, cămeșe arumanească arhaică cu sinoare. Se poate observa că la 1888, cojocul binșenesc era perfect conturat ca model, așa cum este făcut și astăzi. (Radu Frențiu)
În anul sărăbătoririi Mileniului maghiar, o comisie a orașului Oradea l-a desemnat să picteze tabolul „Împăratul Sigismund de Luxemburg primindu-l pe Regele Vladislav Jagello la Oradea”, expus, în prezent, în copie în Sala Mare a Primăriei din Oradea. În anul 2009, această pictură a fost clasată în fondul patrimoniului cultural național, aparținând Muzeului Țării Crișurilor Oradea.
Bihari Sandor a fost decorat cu Ordinul Franz Joseph.
În 1902, Bihari Sandor a pus bazele, împreună cu alți artiști, a Coloniei de artă Szolnok.
În anul 1903, s-a căsătorit cu Emilia Kindlovics, o profesoară din Szolnok. Din căsătoria lor scurtă, dar fericită, s-a născut o fiică pe nume Magdolna, care a murit în anul 1907, la Sarlach, iar mama ei a murit în 1953, după decenii de văduvie.
După o lungă boală, Bihari Șandor se stinge la Budapesta în anul 1906.
În memoria sa, Asociaţiei „înv. Bortoş Costea Maria”, în septembrie 2020, a dezvelit pe Căminul Cultural Băiţa, o placă comemorativă.
